Drumul Vinului

 VIE- PĂDURE E- PĂDURE Au trecut peste două milenii de când știm sigur „că via se cultivă pe dealurile noastre.”Cultura viței de vie a fost o necestitate pentru îmbunătățirea hranei omului. Din cercetările arheologice efectuate până în prezent, vița de vie în stare fosilă  „a fost găsită in depozitele cuaternare din sudul Franței (Montprellier). În trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat, vița de vie creștea în stare sălbatică „în special în regiunile Mării Mediteraneene, Mării  Negre și Mării Caspice. În acestă stare se mai întălnește și astăzi în unele părți ale Asiei și Americii. În stare sălbatică „vița de vie nu prezintă importanță econimică deoarece stugurii au boabele mici, rare și foarte acre.  Ca plantă de cultură, aparține sistemelor agricole din antichitate, după unii Egiptului, după alții, țărilor asiatice.  Este cert, că printre altele, fenicienii comercializau  și vinul pe care-l aduceau  din podgoriile ce se aflau în jurul și în bazinul occidental al Mării Mediterane. Patria vinificației nu s-a precizat încă. Fenicienii au fost asidiu propagatori ai acestei culturi în tot bazinul mediteranean, azi regiunea viticolă cea  mai importantă de pe glob. Viticultura sau cultivarea viței de vie era „o ramură importantă a agriculturii” la stămoșii noștri. „Podgoriile erau numeroase și în vremea aceea; chiar așa de  numeroase și vinul, se vedea așa de apreciat încât Burebista, îngrijat de excele pe care le constata a poruncit și –fapt remarcabil- dacii s-au supus, să se distrugă plantațiile de vie.  Ştirea- spun cercetătorii C.C. Giurescu și Dinu C. Giurescu- nu trebuie interpretată în sensul că de atunci înainte nu s-a mai cultivat vița in Dacia, nici  că s-a distrus toată podgoria ci credem, în acela mult mai natural, că s-a  limitat plantarea și s-au distrus suprafețele care depășeau nevoile, acum foarte moderne, ale poporului. După creștinarea daco-romanilor, efectuată înainte de anul 325 (Sinodul de la Niceea), vița de vie a fost cultivată pentru producția de vin indispensabil culturii liturgice. Vița de vie care se întâlnește încă în stare naturală în păduri și pe anumite platouri deschise este dovada că a trăit aici din timpuri imemoriale cănd ocupa suprafețe compacte.   PODGORENI ȘI FAIMĂ VITICOLĂ Regiunea Drăgășanilor în jurul anilor 1700, era renumită prin cultura viței de vie. Recoltele de vin de calitate și destul de bogate fac ca feudalii mari și mărunți  chiar și locuitorii fără pământ să cumpere sau să planteze vie în dealul Drăgășanilor pe proprietatea altora recurgând la învoieli. Cele mai multe vii se găseau în proprietatea Episcopiei Râmnicului. În arhivele statului din Sibiu se păstrează documente relevante privind fondul viticol al vremii, actul de proprietate, inventare specific viticole. În jurul anului 1700, podgoria Drăgășani avea în componență dealul Drăgășani, Gârdești, Sutești, Crețeni si Nemoiu cu numeroase plantații supravegheate de vieri.   VINUL DE DRĂGĂȘANI LA EXPOZIȚII NAȚIONALE ȘI INTERNATIONAL Cunoscută încă de la primii pași ai omenirii, vița de vie parcurge mileniile urmărind suișul omului pe treptele istoriei. Pădurile seculare, leagăn al începutului activității de culegător al omului, defrișate, dezgolesc dealurile  însorite făcând cu timpul loc viței de vie cultivate a cărei evoluție va cunoaște atâta dezvoltare fără precedent  cât si perioade de substanțial regres. Binecuvântat de Dumnezeu cu atâtea bogații, pământul țării noastre s-a dovedit încă din cele mai îndepărtate momente din istoria sa umana, propice cultivării viței de vie. Vinurile din nordul Dunării, prețuite încă de greci, au dat vigoare dacilor lui Decebal pentru ca mai apoi să se răspândeasca în întreg imperiul roman ca un produs deosebit de căutat.  Cu timpul, viticultura devine una din ramurile de bază ale agriculturii românești , sursă importantă de venituri în toate timpurile. Consemnată documentar pentru județul Vâlcea încă din timpul lui Mircea cel Bătrân (vinăriciul) cultura viței de vie se dezvoltă pe aceste meleaguri mai ales în zona Drăgășani. Aici, dealurile largi ce se deschid în imediata apropiere a Oltului, cu pantele lor line îndreptate cu față spre răsărit au adunat în bobul străveziu de strugure toată dulceața pământului. Podgoria Drăgășanilor se impune încă de la începuturile sale ca cea mai importantă din Oltenia și una dintre principalele zone viticole din țară. De-a lungul existenței voevodale a Ţării Românești, viile de la Drăgășani s-au bucurat de o grijă deosebită căci domnii și marii boieri stăpâneau aici viile cele mai îngrijite, la a căror renume au ajutat cu prestigiul lor. Din câte se cunoaște, suprafața cea mai mare cu vie din epoca miedievală era a banului Buzescu. Prima participare a vinurilor de la Drăgășani la o expoziție este consemnată de documente în anul 1865. La apelul guvernului din anul 1865 pentru participarea la expozitiile agricole de la București și Iași cu ocazia Târgului Moșilor  printre alte județe răspunde și județul Vâlcea care pe lănga țesăturile executate la Schitul Mamu și alte câteva produse agricole specifice zonei de deal participa și cu o colecție de vinuri. Întregul an 1866 a fost pus sub semnul participării pentru prima dată a României ca stat de sine stătător la Expoziția Universală de la Paris din 1867. Datorită activității pline de zel a lui Alex Odobescu numit comisar al comisiei române pentru Expoziție, județul Vâlcea participă cu probe geologice , ape minerale, cusături naționale, probe de lemn, macheta unui joagăr cu turbină (făcău), produse agricole și o bogată colecție de vinuri de la Drăgășani. Pentru o prealabilă selecționare a produselor agricole ce vor fi expuse la Paris la 26 mai 1866, s-a deschis la București, în grădina Cișmigiu o „ Expoziție de flori, fructe și legume” la închiderea căreia vinurile de pe Dealul Drăgășanilor, alături de alte produse agricole ale județului  Vâlcea capătă dreptul de participare la Expoziția Universală astfel că în octombrie se confirmă participarea „probelor din vinurile trimise de D. Simulescu și Paraschiv Nicolau din Drăgășani”. Mai mult, pentru amintirile produse se cere suplimentarea cantităților pentru a participa la concursul expoziției unde își vor demonstra calitățile pentru una din medaliile puse în joc în fața unui juriu compus 12 degustători renumiți pe mapamond  (pe vremea aceea nu se numeau oenologi) Chimistul german Biscov, membru al juriului, analizând vinurile noastre a consemnat pe buletin astfel: „vinul alb românesc este un vin normal, excelent care trebuie considerat ca un vin curat natural”. Vinul roșu are calități identice cu cel franțuzezc, în special cei din soiul Bordeaux. Înființarea Comisiilor agricole județene și acordânduli-se  dreptul de a organiza expoziți și concursuri agricole a constituit un impuls important în dezvoltarea agriculturii românești. Prima expoziție de acest gen se organizează în județul Vâlcea în toamna anului 1881 (31 octombrie-2 noiembrie) în parcul „Zăvoi” unde se organizează cu acestă ocazie un pavilion special. Între participanții la o asemenea manifestare erau remarcați și „cei ce cultivă într-un mod mai sistematic viile și convervă mai bine vinurile pe o scară mai întinsă”. Sunt evidențiați Ştefan Ion Popescu din Ştefănești care prezintă ,,…o butelie cu vin din recolta 1879” și Mihai Urșanu din Gușoeni care prezintă „…una butelie cu vin din recolta 1879” acestia fiind la prima participare expozițională. Pe de alta parte remarcăm la expoziția din 1881 o diversificare a sortimentelor prin apariția  vinului de Rhin și a celui de Bordeaux. De asemenea acum avem consemnată pentru prima dată activitatea de rafinare superioară a vinurilor după metodă Cognac. Noile soiuri de viță de vie  aduse încă din 1867 s-au aclimatizat  excelent pe dealurile Drăgășanilor, vinurile de Rhin si Bordeaux obținute putând rivaliza cu cele realizate în podgoriile de origine din Franța și Germania. La expoziția  și concursul de vinuri din Bordeaux din 1898, consulul francez Wilhelm Ardent a expus o serie de vinuri albe de Drăgășani care au obținut dipoma de onoare alături de vinurile roșii de Mehedinți apreciate cu medalie de aur. Prima manifestare expozițională de după refacerea podgoriilor de la Drăgășani este expoziția economică regională de la Craiova din anul 1898. Participarea județului Vâlcea este masivă, iar rezultatele pe măsura așteptărilor: 9 medaliile de aur, 24 de argint și 30 de bronz din care Drăgășanii și-au adjudecat pe merit 3 medalii de aur și una de argint. Drăgășanii se prezintă constant la toate evenimetele expoziționale, în 1908 și 1911 la Milano, în 1912 la Gant unde, chiar dacă nu au primit laurii scontați, s-au bucurat de o largă apreciere. Renumele vinurilor de Drăgășani a fost cu tenacitate întreținut pe plan național de marii proprietari și comercianți, încrezători in steaua lor norocoasă căreia îi alăturau permanent faima numeroaselor stele de degustători cu renume. Peste valurile dealurilor un far călăuzește corabia… Podgoria Drăgășani, una din cele mai vechi și mai renumite podgorii ale României încununează din timpuri străvechi colinele peimontane ale județelor Vâlcea și Olt. Vechimea viilor de aici este greu de precizat. Dovezi materiale și cercetări palinologice atestă faptul că vița de vie se cultivă încă din orânduirea primitivă, cu 3000 de ani î. Hr., în etapa neoliticului mijlociu. Tracii au extins foarte mult cultura viței de vie în zonele colinare, pe platourile însorite și chiar la câmpie, strugurii constituind un aliment important, iar vinul a devenit mai târziu unul din cele mai importante produse ale comerțului. Împrumutând tehnicile culturii viței de vie de la tracii din Balcani și observând marile avantaje realizate de catre fenicieni ca urmare a comerțului cu vin, grecii egeeni și peninsulari s-au grăbit să-și creeze surse de venit sigure cultivând , extinzând și perfecționând cultura acesteia. Întreprinzători și negustori îndrăzneți, mulți dintre ei au ocupat poziții cheie pe marile artere comerciale ale Orientului și la gurile marilor fluvii unde au înființat o rețea de „factorii”. Ţărmurile Mediteranei și Pontului Euxin au fost presărate cu așezări înfloritoare. Comerțul cu vin care le aducea importante venituri a declanșat invidia romanilor, ei înșiși  cultivatori de viță de vie și producători de vinuri. Într-un timp istoric scurt, perfecționându-se, i-au egalat. Faptul le-a permis acestora să cucerească noi teritorii unde vinul și sabia au copleșit grecii aflați între granițele marelui imperiu, înlăturându-le concurența. Desfiintând concurența Cartaginei, romanii au reușit să preia întregul comerț cu vinuri instituind cel mai vast monopol din lumea veche având ca scop colectarea vinului din teritoriul stăpânit și distribuirea lui în toate provinciile. Printre marii producători de vin erau și tracii de la nordul Dunării, teritoriu bine apărat și extrem de bogat. Cucerirea bogățiilor viticole ale acestui vast teritoriu a fost mobilul neconsemnat cum se cuvine de către istorici, motiv care a declanșat cel mai distugător război fratricid  cunoscut în istorie. Alături de aur, sare, grâne, animale și alte bogății naturale, vinul a fost pradă râvnită de toate națiile Europei. După degringolada politică ce se săvârșea la Roma în secolul al II-lea, concretizată cu retragerea acestora din teritoriile în care își puseseră amprenta colonizatoare, a dat undă verde la ceea ce astăzi numim migrația popoarelor, cea mai ampla deplasare de populatii pe un teritoriu geografic. Atracția erau aceste fabuloase  bogații  despre care se dusese vestea în toată Europa culminând cu uriașul festin de 120 de zile, al lui Traian, chiolhan public care a aprins poftele tuturor celor care apoi au venit pe plaiurile noastre “de-au cerut pământ și apă”. Geto-dacii cultivau viță de vie cu mult înainte de secolul III î. Hr. În secolul II i.Hr. (cu aproape doua secole inaintea invaziei romane), Burebista a sesizat pericolul acestor bogații tentante și – la sfatul lui Decebal – a dispus sa fie defrișate viile sau o parte din ele pentru a se reduce consumul de vin, în fapt fiind vorba de o atenuare a atracției produsă de vin asupra popoarelor din nord, mari amatori de băuturi. Măsura s-a dovedit inaplicabilă și tardivă. Romanii au contribuit substanțial la progresul viticulturii, aducând un plus de experiență, soiuri noi de viță din tot imperiul și unele cunoștințe practice privind organizarea plantațiilor, fertilizarea, agrotehnia.  Printr-o selecție atentă, de la Vitis silvestris s-a trecut treptat la Vitis vinifera, viță domestică, strămoșul comun al tuturor soiurilor de viță de vie existente azi în cultură. După cucerirea romană, cultura viței de vie s-a extins și mai mult, proces impulsionat de noii coloniști care reușeau astfel să satisfacă cererile din ce în ce mai mari de vin pentru consumul exagerat din peninsula, dar și pentru negoț. La Roma și în marile orașe romane, vinul era cel mai ieftin produs, iar numărul consumatorilor creștea o data cu cererea. Imediat după migrația popoarelor “barbare” în teritoriile din provinciile producătoare, vinul a devenit atricol de lux. La Drăgășani se cristalizează foarte de timpuriu un centru cu mare faimă viticolă, numeroși fiind aceia care-și doreau sa aibă vie în Dealul Drăgășanilor. Proprietari, mai mari sau mai mici, au fost aceia care au menținut și ridicat faima podgoriei și – implicit – a calității vinurilor produse aici într-o competiție despre care, îndeobește puținii cronicari nu prea amintesc. Sfârșitul  secolului al XIX-lea a constituit apogeul în materie de producție și de vinuri de calitate, Drăgășanii fiind un concurent temut la expozițiile de vinuri de la Paris, Napoli sau alte orașe europene.   “PERSONALITĂȚIILE” PODGORIEI DRĂGĂȘANI VICTORIA Soi obținut prin hibridarea sexuată  folosind ca genitori Cardinal x Afuz Ali alb. Hibridul rezultat a fost omologat de CSIOS în 1978. Sămânța a fost obținută de Institutul de Cercetări Hortiviticole București-Băneasa de către Victoria Lepădatu prin hibridarea sexuată. Elita hibridă aleasă a fost trimisă la Stația Drăgășani pentru încercare în vederea omologării. Încercarea a fost realizată în perioada 1968-1978 de către ing. Gheorghe Condei. Este un soi cu coacere timpurie destinat producerii strugurilor de masa. A fost achiziționat și i s-au recunoscut calitățile de cele mai importante state cultivatoare de viță de vie fiind cotat ca un soi de elită. AZUR Sămânța a fost obținută de Institutul de Cercetări Hortiviticole București-Băneasa de către Victoria Lepădatu prin hibridarea sexuată folosind ca genitori Coarnă neagră x Cardină. Elita hibridă  a fost încercată la Drăgășani în vederea omologării de către ing. Gheorghe Condei. Soiul a fost omologat în anul 1984. Soiul Azur este destinat pentru producerea stugurilor de masă consumați în stare proaspătă. CĂLINA Hibrid apiretic din genitorii Braghină x Sultanină. Omologat în 1985. Soi destinat producerii de struguri pentru stafide, dulcețuri, compoturi și consum în stare proaspătă. CABERNET SAUVIGNON 7 Soi obținut prin selecție clonală din populația soiului Cabernet Sauvignon. Omologat în 1976. Destinat obținerii vinurilor roșii de calitate. CRÂMPOŞIE SELECŢIONATĂ Soi obținut prin fecundarea liberă a soiului Crâmpoşie. Omologat în 1972. Destinat producerii de struguri pentru vinuri albe de consum, dar și pentru vinuri superioare. Pentru producțiile mari de struguri la ha (14-18 t), este un soi preferat tinzând să-și  înlocuiască genitorii în cultură. TĂMÂIOASĂ ROMÂNEASCĂ 104 Selecție clonală din populația soiului Tămâioasă Românească. Omologat în 1982   VITICULTURA ACTUALĂ Perioada de tranziție care a urmat după evenimentele din decembrie 1989 s-a remarcat printr-o bulversare a întregului eșafodaj viticol al zonei. Pe de o parte, întreprinderile de stat aflate într-o totală lipsă de capital au încercat să supravețuiască cu resurse proprii și cu subvenții de stat până la privatizarea anunțată de gurvern. Cum în țară nu erau prea mulți capitaliști dispuși să investească într-un domeniu prin excelență costisitor și cum nu exista legi care să perimtă cumpărarea unor exploatații de către străini, aceste unități s-au văzut nevoite să abandoneze orice investiție, să vândă pe mai nimic utilaje vechi pentru a asigura un minim de fonduri. În final, viile neîngrijite și-au perimat potențialul productiv, au îmbătrânit și au fost năpădite de buruieni. Au rezistata cele aparținând Stațiunii de Cercetării Viticole și câteva corpuri de vie mai tânără. Viile repuse în posesia foștilor proprietari în baza Legii 18/199 au avut aceeași soartă: din lispa de mijloace tehnice pentru executarea lucrărilor, a banilor pentru procurarea materialelor necesare tratamentelor și a lipsei totale de susținere din partea statului, viile s-au perimat fiziologic. Noii proprietari au recurs la înlocuirea golurilor cu hibrizi, la schimbarea sistemului de conducere și la distrugerea sistemului de terase. În ultima vreme totuși, câțiva pasionați de viticultură și-au profilat activitatea pe cultura viței de vie cu investiții considerabile. Rezultatele au început să apară. Ca regulă generală, faima și greul viticulturii drăgășănene au fost duse dintotdeauna de către proprietari. România este una dintre marile țări viticole ale lumii. O clasificare mondială făcută în funcție de suprafața plantată cu vită de vie și în funcție de producția de stugurii situând-o în primele zece poziții. De asemnenea, România se caracterizează prin tradiția milenară și printr-o serie de trăsături proprii care o deosebesc de viticultura altor țări. Astfel, viticultura românească se regăsește în timp cu o tradiție ale cărei rădăcini se pierd în preistorie. Această trăsătură îi conferă o serie de avantaje, precum tradițiile legate de soiuri și sortimente, practicile culturale, practicile oenologice etc, dar și o serie de dezavantaje: dificultatea în realizarea schimbărilor, în adaptarea soiurilor și tehnologiilor pentru obținerea vinurilor ce se cer în prezent pe piața mondială-deci o tendință, întrucâtva mai conservatoare. Datorită situării țării noastre la 44-48 latitudine nordică, adică nu departe de limita nordică de cultură a viței de vie, viticulture românească se poate descrie ca fiind septentrională. Acesta determină o atenție sporită în amplasarea culturilor și protejarea lor în timpul iernii, dar oferă și o paletă mult mai variată de condiții pentru obținerea diferitelor vinuri. Peste 75% din arealele delimitate pentru producerea vinurilor de origine controlată din țara noastră se află pe pante în zona de deal, oferind viticulturii românești o caracteristică colinară. În același timp viticultura românească oferă posibilitatea obținerii unei palate largi de vinuri. De exemplu, dealurile subcarpatice meridionale, generoase din punct de vedere termic (Dealul Mare, Sâmburești, Vânju Mare, Orevița, Drâncea etc.) oferă condiții excelente pentru producerea de vinuri roșii de înaltă calitate. Prin opoziție, podgoriile transilvane ( Târnave, Alba, Aiud, Lechinta) mai vitregite termic nu întrunesc condiții pentru obținerea de vinuri roșii, în schimb clima mai răcoroasă împedică combustionarea compușilor de aroma din pielița bobului și în felul acesta favorizează producerea de vinuri albe cu aroma și fructuozitate cu totul remarcabile. Unii consideră că în viticultura românească gama de vinuri ce se poate realiza o depășește pe cea a produselor obținute în multe țări  viticole ale lumii  și chiar o egalizează pe cea a vinurilor ce se produc în Franța . În anul 1946, regimul viilor din Drăgășani era delimitat prin existența titlurilor de proprietate individuale. După naționalizare (1949), domeniile au fost prelucrate de IAS Drăgășani. În anul 2001, viile și crama au fost restituite moștenitorilor de drept. Astfel, o parte a acestor moștenitori, din dorința de a face să renască acestă tradiție a familiei, au reînoit viile și redodat crama cu tehnologie modernă, cu scopul de a îmbunătății performanța procesului de vinificare și a oferi clienților vinuri de cea mai bună calitate din Domeniile aferente Drăgășanilor. Așadar, domeniile din Drăgășani au renăscut și s-au reinventat pe dimensiunile lor istorice. Continua și astăzi să își dezvăluie unele dintre secretele păstrate cu strașnicie vreme de sute de ani: – astfel, vinul de Drăgășani capătă aroma istoriei Românei, care redă etnografia locului de baștină și psihologia celor care l-au zămislit. O parte a vinului din Drăgășani este vinul românesc unic în lume ”de crimpoșie selecționată”, vin care a fost prezentat la numeroase târguri internaționale prestigioase pe parcursul ultimilor ani.    
© Prundeni 2012



www.inforegio.ro   Investim in viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene şi a Guvernului României.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro